E linişte....shh!
Niciodată iarna nu a fost mai frumoasă. E plăcut să mă pierd de lumea asta...de realitate meschină pe care o trăim. E plăcut să aud paşi pe alei demult pierdute. Întunericul sufletului meu a închis orice fereastă, acum mult timp. A ferecat lanţuri groase şi lacăte grele. Şi-a lăsat visele, a trait în trecutul îndepărtat....până la tine.
Fără să fii ştiut măcar că poţi, ai deschis o fereastă ce-i drept ruginită, scârţâind mai ceva ca roţile unui tren bătrân. Iar fereastra a lasat lumina caldă şi blândă sa mă inunde. Mi-e atat de bine...ma bucur ca un copil mic de jucăria primită, de care nu mai vrea vreodată să se despartă.
Linişte....draperii trase...o undă de lumină ce pătrunde timidă, parcă cu frica de a nu deranja. Raze de soare timide, ce îţi mangâie faţa, miros de brad şi sărbătoare....murmur de copilă trezită....zâmbet tâmp şi braţe calde ce nu vor să se desprindă. Dimineţi cu ochi plini de sclipire....miros de cafea…stări debine …. Ador mirosul de cafea savurată lângă tine...e plină de arome neştiute...de cuvinte nerostite....de dorinţe nespuse încă.
Seri cu lună plină....emoţia de iarna, frigul de afară....pielea de găină.....cuvinte rostite în şoaptă....alinturi ce-mi mângâie sufletul....dorinţe nebănuite..tu...eu...putem forma un noi....
Timpul...el decide. Pot fi eu, poti fi tu, putem fi noi? Nu ştim răspunsul, nu avem nevoie de el. Nu am nevoie de cuvinte, când toate faptele vorbesc. Când ochii tăi se oglindesc în sufletul meu, când braţele tale mă cuprind şi mă topesc ca un fulg....
"Şi dacă nu?"mă întrebă sufletul râzând. "Nu ştiu" îi răspund. Râdem amândoi ….pentru ca ştim raspunsul. Nu mai există îndoială, doar dorinţa de a fi al meu. Pentru că te-am cerut şi te-am aşteptat atât de mult, pentru ca te-am întalnit în cea mai perfectă zi, pentru că mi-am dorit să fii în viaţa mea. Să te am lângă mine… te-am dorit exact aşa cum eşti, cum te văd, cum te simt!
Fără planuri, drumuri, căi de străbătut...azi doar trăiesc, aşa cum simt. Mă bucur de mine,de tine, de acest nou format în.... “noi doi” !!! Nu ştiu cât........dar ştiu cum.Şi e suficient...zâmbesc, datorită ţie!
Niciodată iarna nu a fost mai frumoasă. E plăcut să mă pierd de lumea asta...de realitate meschină pe care o trăim. E plăcut să aud paşi pe alei demult pierdute. Întunericul sufletului meu a închis orice fereastă, acum mult timp. A ferecat lanţuri groase şi lacăte grele. Şi-a lăsat visele, a trait în trecutul îndepărtat....până la tine.
Fără să fii ştiut măcar că poţi, ai deschis o fereastă ce-i drept ruginită, scârţâind mai ceva ca roţile unui tren bătrân. Iar fereastra a lasat lumina caldă şi blândă sa mă inunde. Mi-e atat de bine...ma bucur ca un copil mic de jucăria primită, de care nu mai vrea vreodată să se despartă.
Linişte....draperii trase...o undă de lumină ce pătrunde timidă, parcă cu frica de a nu deranja. Raze de soare timide, ce îţi mangâie faţa, miros de brad şi sărbătoare....murmur de copilă trezită....zâmbet tâmp şi braţe calde ce nu vor să se desprindă. Dimineţi cu ochi plini de sclipire....miros de cafea…stări debine …. Ador mirosul de cafea savurată lângă tine...e plină de arome neştiute...de cuvinte nerostite....de dorinţe nespuse încă.
Seri cu lună plină....emoţia de iarna, frigul de afară....pielea de găină.....cuvinte rostite în şoaptă....alinturi ce-mi mângâie sufletul....dorinţe nebănuite..tu...eu...putem forma un noi....
Timpul...el decide. Pot fi eu, poti fi tu, putem fi noi? Nu ştim răspunsul, nu avem nevoie de el. Nu am nevoie de cuvinte, când toate faptele vorbesc. Când ochii tăi se oglindesc în sufletul meu, când braţele tale mă cuprind şi mă topesc ca un fulg....
"Şi dacă nu?"mă întrebă sufletul râzând. "Nu ştiu" îi răspund. Râdem amândoi ….pentru ca ştim raspunsul. Nu mai există îndoială, doar dorinţa de a fi al meu. Pentru că te-am cerut şi te-am aşteptat atât de mult, pentru ca te-am întalnit în cea mai perfectă zi, pentru că mi-am dorit să fii în viaţa mea. Să te am lângă mine… te-am dorit exact aşa cum eşti, cum te văd, cum te simt!
Fără planuri, drumuri, căi de străbătut...azi doar trăiesc, aşa cum simt. Mă bucur de mine,de tine, de acest nou format în.... “noi doi” !!! Nu ştiu cât........dar ştiu cum.Şi e suficient...zâmbesc, datorită ţie!
E LINIŞTEA SUFLETULUI
NOSTRU!!
