La multi ani voua....La multi ani mie....!!!!!

De ce mie? Pentru ca maine e ziua mea ...si imi urez sanatate, fericire ,implinerea tututor dorintelor....si asa mai departe:)) Le doresc pe toate si imi doresc din toate cate un pic. O sa ziceti ca sunt egoista...se prea poate...azi imi acord acest drept.
A mai trecut un anisor din viata mea, plin aproape pana la refuz de toate, atat fizic cat si psihic. Azi am tras o gura de aer(mica ,ca sunt cu gatul in pioneze:( ); si m-am pregatit sufleteste, m-am curatat de toate relele ce au venit, am uitat supararile si m-am pregatit de ziua de maine. Zi care e special pentru toata lumea,dar mai ales pentru mine, pentru ai mei.
Ce imi doresc cel mai tare: Sanatate pentru mine si pentru ai mei, liniste si o masa imbelsugata in care sa sarbatorim toti membrii familiei...!
Va multumesc voua celor ce  treceti pe aici, va urez toate cele bune si sa ne revedem sanatosi in Noul An.

La multi ani!!!!!!!!!!! Si inchin un pahar  de vin cu voi si pentru mine!!!

Opereta de duminică....

Recunosc, atunci când am auzit cuvântul operetă......blehh. Cam asta a fost reacţia. Am întrebat în stânga şi dreapta cam cum ar fi, m-am plâns, am jelit, ba chiar am încercat să-mi negociez invitaţia acolo. În sfarşit nu am avut de ales si sufleteşte m-am pregătit de doua ore de tortură.
Aşadar iată-mă duminica seara, cu sufletul chinuit şi cu replici în sinea mea de genul " am nevoie de un telefon mai performant să-mi pot  transfera jocuri", "încă nu e târziu să anunţ că sunt extrem de bolnavă", "dacă o să fie chinuitor trebuie să mă simt rău subit". A...de ce toate astea? Am uitat să menţionez prezenţa familiei. La ora 7 fără zece eram în incinta teatrului de operetă Ion Dacian. Când am intrat pe uşă am fost plăcut surprinsă de numărul mare de oameni aflaţi acolo...s-a jucat cu casa inchisă...dar şi de media de vârstă, marea majoritate fiind tineri.

Ora 7...se face intuneric în sală, de undeva din spate se aude o voce care ne roagă să inchidem telefoanele mobile... Perfect, îmi zic, să fie tortura maximă. Nu-mi termin bine gandul că vad şi orchestra în faţa nostră....la asta nu mă aşteptam....Se face liniste, orchestra începe să cânte, se ridică cortina şi....se deschide o lume de basm. Scena, lumina, dansatorii....o doamnă care începe să cânte...şi eu plăcut surprinsă.
 Povestea începe cu o contesă... văduvă, nobilă, tânără, frumoasă, bogată, mai ales bogată - contesa Maritza este insistent curtată de admiratorii care o asaltează cu cereri în căsătorie. Pentru a scăpa de stăruinţele acestora, ea anunţă o logodnă cu un oarecare Koloman Jupan, bărbat care - aşa crede ea – nu există decât ca personaj în opereta Voievodul ţiganilor de Johann Strauss. Neplăcerile se ţin lanţ şi ghinionul o urmăreşte: logodnicul imaginar îşi face apariţia în carne şi oase, administratorul moşiei o nemulţumeşte, iar ghicitoarea satului, pe care o consultă din amuzament, îi prezice că în mai puţin de o lună de zile se va îndrăgosti de un bărbat frumos şi de neam boieresc. Pentru a se feri de această neaşteptată şi neplăcută prezicere, Maritza se hotărăşte să petreacă o lună încheiată departe de societatea mondenă, retrasă la conac. Nici nu poate bănui că destinul îi hărăzise întâlnirea cu dragostea chiar aici. Şi cum se spune că de ceea ce îţi este scris nu scapi, prezicerea ţigăncii se împlineşte. Maritza se îndrăgosteşte chiar de administratorul moşiei sale, de fapt Contele Tassilo Endrödy-Wittenburg. 
Libretul operetei Contesa Maritza se bazează pe Romanul unui tânăr sărac de Octave Feuillet. Premiera absolută a celebrei operete a avut loc la Viena, la 28 februarie 1924, cu Hubert Marischka în rolul contelui Tassilo, şi a avut 374 de reprezentaţii.La noi în ţară, prima reprezentaţie a spectacolului a fost cu trupa lui N. Leonard, în anul 1927. La Teatrul de Stat de Operetă din Bucureşti, Contesa Maritza a avut premiera la 16 decembrie 1967. Versiunea în limba română a fost semnată de V. Timuş şi M. Păun. 
 A fost încântător, distrubuţia a fost una de excepţie în rolurile principale fiind Doina Scripcaru-Maritza, Alfredo Pascu- Tasillo, Annamari Dancs-Liza, Cătalin Petrescu-Jupân. Costumele, luminile, baletul, corul şi orchestra au întregit acest tablou magnific şi au dat viaţa unei poveşti extraordinar de frumoase. Modul care este pusă în scenă povestea...este nemipomenit. Baletul, teatrul si opereta imbinându-se perfect. Ceea ce am văzut până acum la televizor ,nu are nimic a face cu ceea ce este opereta în realitate.
Vă invit, aşadar, să mergeţi măcar o dată....după cu siguranţă veţi reveni. 

Trăiri....

Decembrie.....nu e frig, e bine. E inorat azi. Ieri a fost soare......parca trimis de cineva  către mine. De ceva timp alerg, iubesc, urasc, imi vine sa tip si nu pot sa o fac. Imi vine sa rad si o fac deschis cu toata inima. As vrea o mie de lucruri si cand gasesc cate unul îl arunc ca şi cum nu-mi mai trebuie. Mi-e frica de ceea ce vine si totuși continui. Uit oameni și locuri, pentru a le face loc altor trăiri. Plâng asa cum demult nu am mai facut-o și e atat de bine.  E ca și cum toate păcatele se curăță, ca și cum toate iertările vin. Trăiesc haotic și fără un pământ sigur. Rar ascult de alții și tot mai rar imi fac timp de mine. Incontro mă indrept?  Nu știu! De ce nu ma opresc? Pentru ca ,sincer, nu vreau! De fapt e mai mult decât nu vreau, nu pot!
Și uite așa în noianul nebuniei mele, trec zile și nopți. Care se pierd, in care mă pierd. Sunt fericită, nu pot să mint, o fericire care doare ...dar ce importanță mai are..... în fond eu o să plec...pentru ca doar eu pot decide ce fac!Pentru ca mai presus de toate sunt eu....cu trairi sau nu.
Pentru că o să mă duc acolo unde oamenii îmi sunt dragi, pentru că acolo voi gasi fericirea adevarată care nu doare. Pentru că vine ziua mea și vreau să fiu fericită, să "zâmbesc" și cu ochii. Pentru că am dorinţe ce vreau să se implinească cu sau fără tine....pentru că am convingerea că va veni şi un simplu '' mă simt fericită, sunt bine!"
Pentru că ştiu că va veni un moment când o să trec de toate şi o să fiu iarăşi cerebrală. Şi atunci ştiu ca nu mă voi mai uita înapoi,chiar daca o să doară. Şi atunci o să fie prea târziu, din nou!!

VREAU ŞI EU AICI...

CE ZICI, MĂ AJUŢI?

Pentru că " Vreau performanţă cu Azimut Teambuilding", m-am înscris în concurs. Ca să merg mai departe, am nevoie de Tine!Ca să faci performanţă trebuie să înveţi de la cei mai buni. Iar eu vreau să învăţ! Dă-mi un like pe facebook http://www.facebook.com/events/257813047605346/?context=create!
Dacă te intrebi de ce aici, intră pe http://www.facebook.com/azimut.teambuilding?sk=info şi vei afla răspunsul.

Moşul, grijile şi eu

Astăzi e o seară magică. Sau ar trebui să fie. Sfântul Nicolae, patronul Greciei, Rusiei şi al multor oraşe din Apusul Europei, este unul din cei mai populari sfinţi ai creştinătăţii, datorită multelor minuni săvârşite atât în timpul vieţii, cât şi după moartea sa, fiind supranumit "Făcătorul de Minuni", păstrând şi rolul de Moş pentru copii. În noaptea ajunului Sf. Nicolae, copii cuminţi îşi pregătesc ghetuţele şi le pun cu grijă la uşă. Mâine dimineaţă când se vor trezi acestea vor fi pline de dulciuri sau, poate, de o nuieluşă.
Îmi amintesc, copil fiind, cu câtă emoţie aşteptam să vină moşul. Şi cum îmi propuneam eu, de fiecare dată să-l prind la uşă. Bineînţeles niciodată nu se întâmpla asta şi uitam repede de supărare, cand vedeam ghetuţele pline de daruri şi dulciuri.
Dar ce vremuri erau atunci...cum ne bucuram de o portocală sau de o maşinută. Viaţa în sine era mai simplă, mai frumoasă. Nu cunoşteam pe atunci ce e egoismul şi răutatea.

Dar magia ţine puţin, anii trec repede,copilul devine asult şi cunoaşte lumea reală. Lumea în care moşul nu mai poate face minuni, nu mai vine. Aş vrea câteodată, să fiu eu moşul meu, să pot manevra după bunu-mi plac unele lucruri. Aşa când mi-aş dori să-i scot pe unii oameni din viata mea, să fie mai simplu. Să nu mai fie atât de greu, să-i zici sufletului "uită-l". Şi sufletul să procedeze exact aşa cum vrei tu. Să uite şi să nu te mai chinuie, să plece din tine ca şi cum nici nu a fost.
Mă gandesc ca poate nu sunt eu suficient de egoistă...ar trebui sa se infinteze o şcoală în care disciplina principală să fie "invaţă să fii egoist. tehnici:)))"    Ar fi mai simplu, probabil...sau nu! Macar ar fi o optiune.

Dar trecand de toate astea, azi mi-e greu din cauza unui om drag. Mult prea drag, care ştiu că suferă. Un telefon primit la prima oră, mi-a dat lumea peste cap şi mi-a umplut sufletul de griji. Aş vrea să pot uneori să zbor, să alerg ca şi vantul şi să fiu lăngă oamenii care cu adevărat contează. Of...
De ce uneori, ceea ce ne dorim nu putem face? De ce nu pot sa fiu lângă tine, asa cum erai tu când temeri negre veneau către cerul meu? De ce nu pot să am grija de tine, eu acum, cand tu eşti bolnavă. Aş vrea să-ţi iau durerile şi supărările eu. Să le inchid cât mai departe de tine. Dacă aş putea..câte nu aş face. Dar nu pot ,sunt prea departe.
Sper să fie bine.....pot să mă rog să te faci bine.Bunica!!!

DE CE...?

Pentru mine viata e destul de complicata. Adica daca la unii e in alb si negru sau roz sau albastru, pentru mine e in zeci de culori deschise sau inchise..... Sunt complicata si simpla in acelasi timp. Sunt buna si nebuna, iubesc viata , iubesc vara, iubesc zilele in care zambesc. Sunt multe lucruri pe care le iubesc pentru ca sunt, pentru ca exista, dar mai ales iubesc oamenii dragi din viata mea. Insa complicata cum sunt ,nu pot de cele mai multe ori sa nu ma intreb"de ce?''. Si in tot ce ma inconjoara exista un "de ce?"
"De ce eu?
De ce el?
De ce timpul ,uneori zboara ,alteori trece incet ca o picatura?
De ce ,ma simt mai mereu singura?
De ce te-am gasit acum?
 De ce nu pot sa te strang in brate, atunci cand vreau,cand simt?
De ce mi-e dor de tine cand nu esti aici?
De ce cu fiecare zi ce trece imi esti mai drag?
De ce nu pot mereu sa controlez totul?
De ce mi-e dor de oamenii care m-au ranit?
De ce mi-e greu fara oamenii dragi din viata mea?
De ce nu-i sun mai des?
De ce nu le spun cand plang?
De ce nu am invatat sa fiu egoista?
De ce atunci cand cineva ma supara trec repede peste?
De ce nu tin supararea?
De ce acord mereu incredere?
De ce cred ca e loc mereu de o a doua sau a treia sansa?
De ce sper mereu ca oamenii se vor schimba?
De ce sunt incapatanata cand nu trebuie?
De ce mi-e frica de intuneric si inaltime?
De ce nu strig in gura mare atunci cand nu mai pot?
De ce nu am curajul sa schiez?
De ce ranesc si eu, acolo unde nu ar trebui?
De ce nu-i iubesc pe cei care ma iubesc si ai iubesc pe cei care nu ma vor?
De ce nu pot stii ce gandesti?"


DE CE.....PENTRU CA STIU! Stiu ca daca as stii fiecare raspuns,nu ar mai fi nimic.

Azi ma bucur de fiecare"de ce?" al existentei mele.

PACIENT în ROMÂNIA

Azi m-am simţit neputincioasă în faţa unui sistem sanitar plin de lipsuri si ghiolbani. Normal, medicii şi asistentele preferă un job în străinătate. Conform Adevarul.ro fie că alegi Olanda, Germania sau Franţa salariu este de peste 2000 de euro pe lună, condiţiile sunt mult peste ceea ce avem noi, iar medicii sunt susţinuţi şi ajutaţi să-şi continue specializările. Privind toate acestea, nu pot decât să-i felicit că au ales un alt sistem. Aici, în schimb au rămas asistentele nesuferite, pentru care cafeaua şi ţigara sunt mai importante decât drena pusă aiurea în vena unui pacient. Şi totuşi nu judec, doar vă arăt o frântură din realitatea unui sistem aflat în paragină. 

Zilele trecute mama unui amic s-a internat în spitalul F din Bucureşti,pentru o operaţie simplă. Şeful de secţie  chirurgie, luni dimineaţa la ora 8 era prea nervos şi deranjat, probabil, de mulţimea de lume care aştepta pe coridor să intre la diferite cabinete. Un rezident a încercat să-l anunţe despre următoare operaţie. Vă vine sau nu să credeţi, răspunsul magic a fost "da mai lasa-mă mă în p...mea"....restul imaginaţi-vă singuri. Trecând de aceasta etapă grosolană, oamenii şi-au continuat aşteptarea. Dar surpriză, daca vrei să trăieşti, să nu-ţi fie rău într-o zi de luni. Pe sistemul "lunea nici iarba nu creşte", medicii vin dupa vreo 2 ore de la începerea programului, iar asistentele enervate că le-ai deranjat îţi trântesc uşa în nas. După ce au pierdut o zi întreagă acolo au fost informaţi că nu sunt paturi şi mai ales nu are cine să te opereze, dar "vă contactăm noi". Noi acesta, nu i-a uitat după ce le-a vârât nişte bănuţi, că totuşi era necesar să se opereze. Şi i-a contactat miercuri. Joi la operaţie  le-a spus în faţă "500 de lei operaţia, 300 de lei anestezistul şi dacă apar complicaţii mai vorbim". Operaţia, din fericire nu a avut complicaţii. Însă i-a aşteptat o altă surpriză.  Calmante în spital nu aveau,dar nimeni nu s-a sinchisit măcar să-i anunţe.Asta înainte de a începe durerile groaznice de după operaţie. Asistenta foarte voalat le-a spus "Nu avem calmante,ne pare rău! Dacă vreţi să cumpăraţi dumneavoastră, daca nu asta e...". Dupa ce a primit calmantele şi a fost rugată să i le administreze pacientei cât mai repede, s-a gandit să se răţoiască puţin " eu stiu să-mi fac treaba, să stiţi"...nu zău? Eu nu am sesizat! Şi după câteva zile, a urmat şi ziua de externare. Medicul binevoitor şi-a chemat pacienta, a informat-o despre interdicţiile avute şi apoi i-a spus " şti ,mai dă şi dumneata ceva, pentru ajutorul meu. Cât poţi!".

Iată sistemul în care trăim. Sunt convinsă că îl ştiţi şi că v-aţi lovit de toate aceste episoade în parte. Chiar şi eu m-am lovit de câteva ori de ele şi mi-am promis să evit pe cât pot spitalele de stat. Sincer, eu am ales sistemul privat. Nu stau la coadă, se respectă programarea, asistentele sunt drăguţe. Iar medicii, am doar cuvinte de laudă. Profesionalismul şi promptitudinea acestora au fost la înălţimea celor de afară. Conform ZF patru din 10 medici lucrează doar în sistemul privat. De ce? Răspunsul îl găsim chiar la omul din interior: "Sunt momente când echipamentele de la stat nu funcţionează (…), iar venitul pe oră este la mai puţin de jumătate la stat. Prefer să merg două ore la privat…", spune Gheorghe Iana, profesor universitar, care conduce clinica de radiologie şi imagistică din cadrul Spitalului Universitar Bucureşti şi care colaborează şi cu centrul medical Elim din Bucureşti.(sursa ZF).

Dar chiar şi aşa, cel mai mult suferim noi pacienţii. Sunt oameni care nu-şi permit să meargă în acest sistem privat. Ei ce să facă domnule Ministru?

Voi ce întâmplări aveţi cu sistemul sanitar? Şi unde alegeţi să vă trataţi?

Sursa foto:paginamedicala.ro

14 ani.....

A trecut atât de mult timp,pentru noi. Peste tine? Au trecut anii, pentru ca la fiecare an adăugat s-a simţit mai mult lipsa ta.
Câteodată stau şi mă gândesc cum ar fi fost viaţa noastră cu tine? Dacă se schimba ceva sau dacă rămâneai acelaşi? Impasiv şi rece? Mă întreb dacă te-aş fi iubit mai mult? Oare mă înţelegeai  atunci când sufeream ,atunci când aveam nevoie de un sfat de-al tău?
Eram un copil atunci când ai plecat dintre noi. Nu înţelegeam cum de s-a întâmplat, probabil că nici nu aveam cum la vremea aceea. Dar anii au trecut şi lipsa ta a început să se facă simţită. Am avut zile în care am plâns şi te-am urât pentru că ne-ai lăsat. Am avut zile în care aş fi vrut să existi şi să fii aici.
Azi se implinesc 14 ani de cand ai plecat. 14 ani în care am plâns, am râs, am suferit, am iubit, am urât, am plecat, m-am întors şi am luat-o de la capăt. M-am maturizat. Aş fi vrut să fii parte din acesti 14 ani, să pot să te aud, să mă cerţi sau să mă ţii în braţe.
Nu a fost să fie. Dar sper că de acolo de unde eşti să te uiţi şi să fii mândru de ceea ce construiesc eu, fiica ta, în fiecare zi.!
Dumnezeu să te odihnească în pace!

M-am intors

M-am intors dintr-o vacanta nemaipomenit de frumoasa, despre care am sa va vorbesc in curand. Pana atunci sunt in cautarea unui job nou si a unui nou inceput. Planurile si visele sunt cele care ne tin in viata, spunea un intelept, sper ca ale mele sa se concretizeze cat mai curand. In lipsa mea am observat ca Bursele nu au fost prea cuminiti, oamenii s-au gandit sa se bata mai des si in strada, chiar si acolo unde te astepti sa vezi mai multa civilizatie, iar "marele vis american" incepe sa se descompuna. Deci subiecte avem, iar eu va astept cu drag pe aici:)

DACA PUTEM ...SA AJUTAM!

Detaliile le gasim aici!Alexandra merita o sansa!

Conturi:
Titular: Alexandra Daniela Aron
Millenium Bank, sucursala Crângaşi, Dr. Iacob Felix
Lei: RO 90 MILB 00000000006 45197
Euro: RO 35 MILB 00000000006 45217
Dolari: RO 76 MILB 00000000006 45255
 

Marea...mon amour..

Primul meu contact cu tine a fost la 1 an. Te-am văzut, mi-ai plăcut, vorba cântecului şi am ramas prietene. Aş putea spune că m-am îndrăgostit de tine ,mi-ai intrat în inimă şi acolo ai rămas, de peste 24 de ani. Au trecut peste mine ierni, veri, clipe frumoase, tristeţi, am pierdut oameni dragi, am cunoscut alţi oameni...doar tu ai rămas aceeaşi.
Tu, marea mea, pentru ca eşti a mea. Eşti bucăţica pe care nu o împart!
Vreau din nou la tine, vreau să te simt, vreau să-mi strici buclele, vreau să-ţi simt sarea care îmi strange pielea:). Vreau să aud din nou radioul care mă anunţă că sunt la mare, vreau să am o cafea în mână, o ţigară în alta şi să urmăresc răsăritul. Să ma bucur de fiecare rază ce iese din mare, ca mai apoi să apună. Vreau să fiu stresată că trebuie sa am grija să nu îmi ard pielea de pe nas:)) vreau să ma bronzez, să mănânc porumb fiert, să petrec serile în nisip cântând şi dansând.
Vreau din nou la tine şi sper să ajung în curând. Pănă atunci ,tânjesc după tine...

Femeia între normal şi paranoic!

 De ce să ne mai ascunde dupa deget? Să punem cărţile pe faţă. Măcar o dată să avem curajul de a recunoaşte ceea ce suntem, cum suntem. Cine? Cum cine? Noi femeile!

“Vreau să mă sune! Da de ce nu sună? De ce nu îmi aduce flori? De ce nu mi-a adus de ziua mea cadoul x? De ce aia a pus mâna pe tipul drăguţ? De ce nu întâlnesc numai rataţi? Oare are casă? Oare masină are? Oare cât câştigă? Vrea o relaţie serioasă sau crede că sunt o jucărie de-o noapte?”. Şi lista poate continua la nesfârşit.

De ce? Vă spun eu doamnelor, pentru că majoritatea suntem niste obsedate de control, pentru că nu avem rabdare , pentru că nici noi nu ne înţelegem de cele mai multe ori, dar aşteptăm să ne înţeleagă ei.

Hello , vrei tipul drăguţ şi bine făcut? Vrei omul de lângă tine să te iubească şi să-ţi fie alături? Atunci încetează să controlezi mess, facebook, telefon…lasă-te în voia destinului şi a vieţii. Dacă e predestinat să fie al tău, al tău va fii, dar nu-i da o mână de ajutor să fugă. Nu încerca să-i induci stări, să-l faci să-ţi zică “TE IUBESC” , pentru că aşa vrei să  auzi.  Asteaptă-l când întârzie, râzi când face o boacănă , uită că paharul este din setul de  boemia primit de la mama, preţuieste mai mult omul decât lucrurile. Învaţă să apreciezi  gestul…şi el are dreptul de a fi stângaci ca şi tine!  Fii tu liberă, râzi de tine de el de greşelile voastre. Încetează să te gândeşti că un bărbat se îndrăgosteşte de tine că ai un caracter frumos…nu e adevarat . Majoritatea bărbaţilor văd conturul  nostru. Vad ceea ce vedem şi noi, ambalajul. Şi dacă dai puţin ajutor ambalajului, dacă ştii să te faci plăcută e ca şi al tău.

Fii spontană, lasa regulile acasp(bineînţeles cu cap), iţi place abordează-l, zâmbeşte nici nu ştii ,tu doamnă , cât de frumos e zâmbetul unei femei văzut de un bărbat…nu ştii că totul până la urmă se reduce la gesturi mici, dar sigure spontane şi naturale. Uită de feţii frumoşi din reviste, de prinţii din romane , de minunaţii din telenovele. Viaţa reala nu se desfăşoară aşa, în viaţa reală aşteaptă şi el să-l suni, aşteaptă şi el să-i fie recunoscute meritele, aşteaptă ca şi noi un compliment.

Dar înainte de toate, înainte de a cere trebuie să dai, ca să poţi avea trebuie să ceri. Uită-te la tine, vezi ce te avantajează, ce nu… aruncă la gunoi, traieşte clipa atunci când există şi fii tu cea de toate zilele. Până la urma oricum ceea ce eşti te va domina şi el va vedea. De ce să nu fii tu, cea reală încă de la început? Daca vrei cu adevărat ceva luptă pentru acel ceva, lasă deoparte toate teoriile din cărţi ascultăţi intuiţia. Ascultă-te pe tine şi după ce te înţelegi tu pe tine, să ai pretenţia de a te înţelege şi el. Ghici ce ? Vei vedea că în mare parte nu o poţi face nici măcar tu!

Dacă crezi că viaţa iţi pune totul pe tava te înşeli, dacă crezi că răul nu e necesar te înşeli, trecem prin greutăţi şi dezamăgiri  tocmai pentru a putea face diferenţa între bine şi rău. Pentru a ne bucura de fiecare moment frumos  şi pentru a-l preţui la cote maxime.

 Pentru o zi încearcă să fii tu naturala…e un exerciţiu greu..dar dacă iţi reuşeşte nu pot decât să îţi urez baftă. La ce ? Cum la ce? La cele mai frumoase lucruri pe care le vei primi!

Articol publicat prima dată pe ciao.ro

O Romanie trista(1)

Vi s-a intamplat vreodata sa nu adormiti noaptea? Sa curga un rau imens de intrebari? Intrebari la care nu gasesti raspuns si cu cat incerci mai tare, cu atat mai mult ai impresia ca nu il gasesti? Si atunci, te intrebi unde sa il cauti?  Optiunile sunt infinite, intra-adevar, dar de cele mai multe ori mintea nu gaseste raspunsul ACELA. Raspuns pe care crezi ca daca il gasesti vei avea satisfactia de "a stii". Dar raspunsul, genereaza alte intrebari si alte raspunsuri  ce niciodata nu satisfac...
Mi-am format un obicei de a privi lumea pe strada, in RATB, in metrou si de a incerca sa le observ gesturile si mimica ce  le tradeaza trairile. Din nefericire, in ultimul timp vad fete tot mai triste, mai incercanate, pline de griji. Si stau si ma intreb si va intreb, unde e zambetul? Cine l-a furat, cu ce scop si s-a gandit oare la urmari? Oamenii au uitat sa zambeasca, sa se bucure de lucrurile marunte ale vietii. Grijile de cele mai multe ori sunt tot mai mari, iar bucuriile tot mai mici. Neajunsurile si dorinta de mai mult au rapit din bucuria de a trai. Cei mai multi se zbat pentru lucruri materiale, necesare de altfel vietii si unui trai decent. Am ajuns in lumea in care nu mai esti apreciat pentru "tine" ca om, ci pentru ceea ce ai, pentru masina pe care o detii. Societatea apreciaza acum cat de "avut" esti, nu cat de inteligent. Si ma gandesc, ca nu este corect. Pentru ca uneori ceea ce ai nu e decat o fata pe care nu o meriti, dar ai dobandit-o datorita parintilor sau a "afacerilor". Sincer ma uit cum oameni cu facultate, nu mai au sansa de a arata ceea ce pot . De multe ori fara celebrul PCR(pile, cunostinte si relatii) nu ai nici o sansa sau esti dat la o parte, pentru o X care nu leaga doua fraza. Si atunci normal ca zambetul nu isi mai are locul. Sunt atat de multi oameni in Romania care si-au sacrificat viata de familie si viata lor insasi pentru a putea face ceva, pentru a trimite un ban in tara. Credeti ca oamenii aceia mai au puterea de a zambi? Care e fericirea vietii,pentru ei? Cei mai multi dintre ei muncesc de dimineata pana seara in fiecare zi si atat. Iar asta nu e normal, nu e viata!
Traim intr-o tara in care presedintele si familia lui isi  etaleaza haine si case de sute si milioane de euro, desi nu stim provenienta banilor. Traim intr-o tara in care toate numurile sunt politice , in care ei(politicienii) zambesc si noi plangem. Traim in tara in care oamenii mor din cauza unei operatii simple,in care medicii au uitat juramantul depus si isi lasa pacientul in plata Domnului, traim in tara in care batranii mor de foame si de singuratate. Nu ne mai intereseaza ce se intampla, iar bunul simt e o amintire.
Si va intreb de ce?  E o intrebare simpla, sper sa gasiti si raspunsul!

VAMA VECHE...

Prin toate ziarele colorate se vorbeste despre NEBUNUL, TURBATUL ,INCONSTIENTUL vamaiot care a daramat-o pe corespondenta Pro Tv Ilknur Pintilie. Mie imi pare foarte rau de ceea ce a patit si intr-o anumita parte rezonez cu ea. E inadmisibil sa ai un comportament de acest gen, mai ales fata de o femeie. Apoi daca tot ai facut "marea isprava" intentionat, ai curajul de a ramane acolo, in fata camerelor. Sa te vedem si noi, ce naiba!
Stiu cum este in Vama. Anul trecut, la insistentele unor prieteni, am fost si eu in Vama de 1 mai. Recunosc ca aveam emotii, de cand am venit la Bucuresti m-a urmarit sindromul 1 mai. Asadar am raspuns afirmativ cerintei si am plecat spre mare. Ajunsi acolo ne-am cazat la un pret exorbitant si am colindat mica statiune. Fiind pentru prima data acolo, ochii mei curiosi au examinat fiecare partica a statiunii si genul de oameni ajunsi acolo. Spre uimirea mea, am ramas placut impresionata de familiarismul cu care te tratau oamenii locului. Cei veniti acolo, erau genul omului de rand, obisnuiti cu viata si greutatile ei, cu banul muncit zi de zi sau cu viata de student. Oamenii pe care ai vedem zi de zi pe strada, fara fite, haine de firma si mertane:)) Oamenii pentru care muzica, nu e un "Futa si doua fuţe care dau din colacei:))".  Ajunsi pe plaja am vazut cat de multi venisera si cat de multi stateau in corturi, desi afara era destul de frig. Erau mare parte din ei tineri, ca si mine, studenti veniti la distractie. Dupa lasarea serii ici si colo vedeai oameni care dansau, care cantau in jurul unui foc de tabara, care uitau de grijile cotidiene. Cautau sa se distreze, dar din pacate pentru multi distractia consta in multe sticle de bere, care ameteau creierul si intortocheau mersul. In rest destul de linistit. Noi ne-am retras spre miezul noptii si i-am lasat sa-si continue petrecerea. Dimineata plaja era plina de peturi si domnea linistea, contrastand cu nebunia de cu seara, dar spre uimirea noastra trecuse fara incidente. Asadar am ramas cu o impresie buna despre ceea ce inseamna Vama si oamenii veniti acolo.
Acum ca fata aceasta a fost atacata si este cazul atat de mediatizat mi se pare ca suna a exagerare. Intr-adevar fata este insarcinata, a cazut, a fost dusa la spital. Totul pare a fi , cel putin deocamdata, in regula. Dar sa nu judecam dupa o "uscatura", sa nu aruncam cu pietre in toti cei care se duc acolo. Cel care a facut-o cu siguranta ca nu e un om cu bun simt si sper sa fie identificat,pentru a raspunde in fata legii. Dar dupa cum am spus, sa nu il aruncam in aceasi oala cu ceilalti. Auzisem pe la televizor pe unele dudui cum catalogau oamenii de acolo fara sa-i cunoasca, fara sa fi fost macar odata acolo. De ce?
Noi romanii avem tendinta de a judeca o turma intreaga, daca unul din turma greseste. Nu mi se pare corect, cu totii suntem firi diferite, avem educatii diferite, iar daca unii sunt de joasa speta nu inseamna ca toti sunt asa! Incetati sa mai judecati fara sa va opriti si sa ganditi, pentru o clipa.
In final va indemn sa treceti macar o data pe acolo! Sa cunoasteti macar o particica din litoralul romanesc, chiar daca nu e la fel de ofertant ca cel de peste hotare.

URARI DE PAŞTE

Suntem in saptamana Patimilor, o saptamana in care cu totii asa cum putem, incercam sa fim mai buni, mai iubitori si mai atenti la cei din jurul nostru. Este o saptamana de doliu ( pentru crestini ), dar si de fericire pentru ceea ce urmeaza. Este saptamana in care ne curatim sufletele si ne pregatim de Invierea Domnului Iisus Hristos!
Acum in fiecare casă se fac pregatiri, se vopsesc ouale, se coc cozonacii si se taie mieluseii.
Sfintele sarbatori de Paste totodata aduna in jurul mesei familia, o reintregeste si ofera un nou prilej de bucurie si voie buna.
In Tara Fagarasului pregatirile sunt in toi, iar eu astept cu nerbadare sa pasesc spre taramul de basm. Acolo unde muntii si padurea vegheaza satele fagarasene, tehnologia inca nu a luat locul traditiilor si obiceiurilor locului. In Duminica Invierii, obiceiul este ca oamenii sa se imbrace cu haine noi, semnificatie a primenirii trupului si a sufletului, si de a merge la slujba de Paste. Dupa ce se vine de la biserica cu bucatele sfintite, se aseaza masa si toata familia se strange pentru a lua sfintele pasti - anafura sfintita in vin, pentru a ciocni oua rosii si pentru a manca drob si pasca, cozonac si alte preparate pregatite pentru acesta zi dar si de a bea un pahar de vin sfintit.

Va urez un Paste linistit, plin de bucurie!

 Totodata va indemn sa va amintiti de toti cei dragi voua si sa le transmiteti un gand bun!

Fără Mădălina...

Mă uit foarte rar la emisiunile gen tabloid. Asta pentru că nu am timpul necesar, iar atunci când deschid Tv-ul urmăresc canalele de ştiri şi documentarele. În schimb, recunosc, mai arunc câte un ochi asupra tabloidele. Şi de fiecare dată mă cutremur de prostia şi nesimţirea unora. Astăzi însă m-am ingrozit.
Anca Magdalena Mircea ( Mădălina Manole) s-a născut pe data de 14 iulie 196, în judeţul Prahova. Pasiunea pentru muzică a moştenit-o de la mama ei. La vârsta de 15 ani a devenit membră a Cenaclului Tineretului Prahovean. Peste câţiva ani, apare împreună cu Ştefania Ghiţă, sub numele de Alfa si Beta la spectacolele Cenaclului Flacăra. În 1988 îl cunoaşte pe compozitorul Serban Georgescu cu care a colaborat de-alungul timpului.În 1990 devine cunoscută în România şi peste hotare cu piesa " FATĂ DRAGĂ" , compusă de Georgescu alături de care trăieşte până în anul 2002. După ceva ani, artista îşi reface viaţa alături de Petru Mircea, iar în 2009 se căsătoreşte şi îşi împlineşte visul de a deveni mamă. Pe 14 iulie 2010, în ziua în care împlinea 43 de ani este gasită, de către soţul său, decedată în locuinţa proprietate personală. INML a stabilit la data respectivă că artista s-a otrăvit cu o substanţă numită Furadan. Si de atunci...potopul presei. Ziarele de scandal căutau senzaţionalul, televiziunile se băteau în imagini cât mai horor, declaraţiile părţilor (socrii şi soţ) erau aşteptate ca pâinea caldă. Şi nu s-au lăsat aşteptate prea mult, atât soţul cât şi parinţii au început să se acuze şi să se bată pe custodia copilului artistei. Nici una din parţi nu a lasat garda jos, nici una nu a dat dovadă de bun simţ. Mădălina a trait şi a murit în tăcere, nu a făcut obiectul tabloidelor si a emisiunilor de scandal, însă cei care au iubit-o nu au ţinut cont de acest acest fapt şi au continuat circul mediatic. Şi au continuat...şi au continuat...până în ziua de azi. La mai bine de 9 luni de la moartea artistei, aceştia continuă să se acuze, să se jignească, să dea subiecte presei.
În tradiţia populară se spune că mortul pentru a se odihni în pace trebuie vorbit cât mai puţin.Voi cei care aţi cunoscut-o cel mai bine, de ce nu o lăsaţi? De ce nu faceţi pace? De ce nu încercaţi să vă creşteţi nepotul/fiul în armonie şi inţelegere? Asta numiţi voi iubire şi respect faţă de un om plecat mult prea devreme? Dacă mai aveţi un gram de decenţă încetaţi. E postul Sfintelor Paşti, faceţi pace, învăţaţi să iertaţi şi cresteţi "Marea dragoste" a Mădălinei în armonie, povestindu-i ce mamă frumoasă şi minunată a avut.
 

AFECTIUNILE COLOANEI VERTEBRALE- SCOLIOZA

Vremurile prin care trecem par a fi tot mai grele. Citesc in presa si ma ingrozesc cand vad cum tot mai multi absolventi de medicina/medici cu vechime iau calea strainatatii. De fapt ai inteleg. Intr-o lume anormala, in care spitalele se inchid si lefurile sunt sub minima decanta, nu au decat o singura sansa:PLECAREA. Ma astept ca in curand serviciile medicale sa repezinte un lux, pe care nu oricine il va putea plati.
Astazi am sa va vorbesc despre o afectiune importanta: SCOLIOZA. Din nefericire o afectiune care afecteaza din ce in ce mai multi romani.
Coloana vertebrală este formată din 33-34 vertebre, dintre care : 7 cervicale, 12 dorsale, 5 lombare, 5 sacrale si 4-5 coccigiene. Deviatiile coloanei vertebrale se pot clasifica in : deviatii ale coloanei vertebrale in plan frontal (de exemplu, SCOLIOZA) sau deviatii ale coloanei vertebrale in plan sagital (de exemplu, CIFOZA sau LORDOZA). Evident ca pot exista si combinatii ale acestora precum CIFO-LORDOZA sau CIFO-SCOLIOZA.
Scolioza este afectiunea in care coloana vertebrala este deviata in plan frontal, aceasta fiind in conditii normale dreapta. In acelasi timp coloana vertebrala poate fi si rasucita.In mod obisnuit scolioza apare la mijlocul spatelui (coloana toracica) sau in partea de jos a spatelui (coloana lombara). Multi oameni au un anumit grad de deviere a coloanei. Curburile coloanei vertebrale mai mici de 10 grade sunt considerate deviatii normale ale coloanei. Scolioza este atunci cand deviatia coloanei este mai mare de 10 grade si coloana vertebrala se curbeaza in foma literei S sau C. Scolioza apare de obicei in copilarie sau adolescenta si este asociata factorilor genetici, adesea fiind o afectiune familiala.
Sunt doua tipuri de scolioza: structurata si nestructurata.
Scolioza nestructurata implica curburi ale coloanei, fara rotatie si este reversibila, pentru ca este cauzata de conditii precum :
-durere sau spasm muscular
-o cauza inflamatorie precum apendicita acuta
-inegalitatea membrelor inferioare.
Scolioza structurata implica curburi ale coloanei cu rotatie si este ireversibila fiind de obicei cauzata de factori necunoscuti (idiopatici) ori boli sau alte conditii precum :
-anomalii prezente la nastere (congenitale),
-afectiuni musculare sau nervoase,
-traumatisme
-infectii
-tumori.
La adulti scolioza poate apare ca urmare a modificarilor coloanei determinate de imbatranire (procese degenerative). Aceste procese degenerative pot fi cauzate de catre osteoartrite sau osteoporoza.
In copilarie si adolescenta scolioza, in general, nu cauzeaza simptome si nu este evidenta pana cand deformarea coloanei vertebrale nu devine severa. Ea poate fi prima data perceputa de catre parinti care observa ca imbracamintea copilului nu sta drept sau tivurile sunt inegale. Coloana copilului poate arata cocosata iar coastele pot fi proeminente in afara.
Copilul cu scolioza:
-un umar poate parea mai inalt decat celalalt
-un sold poate parea mai inalt decat celalalt
-capul copilului nu este centrat pe corpul sau
-un omoplat poate fi mai proeminent decat celalalt
-coastele sunt mai ridicate pe o parte cand copilul se apleaca in fata din talie
-linia taliei poate fi mai plata pe o parte.
De cele mai multe ori scolioza nu cauzeaza dureri in copilarie sau adolescenta. Adultii care au scolioza pot sau nu sa aiba dureri de spate. In majoritatea cazurilor, unde sunt prezente durerile de spate, este greu de stabilit daca ele sunt cauzate de catre scolioza. Oricum, daca scolioza la adulti se agraveaza si devine severa ea poate determina aparitia durerilor de spate si a dificultatilor la respiratie.
Alte afectiuni, cum ar fi cifoza, cauzeaza simptome similare scoliozei. Aceasta diferenta se face in urma analizei radiografiei coloanei vertebrale si a pacientului in sine (de exemplu: "SCOLIOZA" sau "ATITUDINE SCOLIOTICA", aceasta din urma nereprezentand deficienta deja instalata ci doar un reflex gresit de postura).

Factori de risc

Pot aparea dureri ale coloanei in cazul unor activitati prelungite, ce implica pozitia sezind sau pe cea in picioare. O data cu curbarea laterala a coloanei (in forma literei C), poate sa apara o curba compensatorie (de forma literei S), pentru mentinerea echilibrului. Scoliozele severe pot provoca si probleme respiratorii. Un important factor de risc este marimea curburii: cu cit aceasta este mai mare, cu atit creste si riscul. La o curbura de 20 grade, numai 20 la suta din cazuri progreseaza. La 30 grade, factorul de risc ajunge la 60 la suta, iar la o curbura de 50 de grade, riscul este de 90 la suta.

Cum se face depistarea

Diagnosticarea se face prin examinare fizica sistematica, in special in scoala primara sau secundara, prin teste efectuate de medicul pediatru, in special in cazul adolescentilor suspectati de scolioza. In cazul identificarii scoliozei, radiografierea cu raze X este obligatorie. Radiografiile pun in evidenta atit gradul si severitate a scoliozei, cit si aparitiile unor alte deformari ale coloanei: cifoza (curbarea excesiva a coloanei in regiunea toracica provocind cocoasa) sau lordoza (curbarea excesiva a coloanei in regiunea lombara, provocind dureri de sale).

Tratamentul nechirurgical al scoliozei

Tratamentul scoliozei variaza in functie de tipul scoliozei (daca este ideopatica, sau legata de o hipotonie de origine neurologica sau neuromusculara). Toate formele de scolioza necesita un tratament, imediat ce agravarea este pusa in evidenta. In cazul in care scolioza este evolutiva si ea depaseste 15 grade, este necesara kinetoterapia. In cazul unei scolioze evolutive, ce depaseste 20 de grade, aceasta este insotita de tratament ortopedic (corset), pentru prevenirea agravarii curburii. Kinetoterapia sau fitnessul sunt importante, pentru intarirea musculaturii si in plus, exercitiile au un rol benefic pentru sanatatea pacientilor: mobilitate, musculatura, flexibilitatea coloanei. Kinetoterapia prin exercitiile ei ne invata sa ne indreptam postura si ajuta la corectarea deviatiile coloanei vertebrale si mentinerea acestei corectari, la oprirea din evolutie a scoliozelor, la reducerea tulburarilor functionale, iar prin fitness ne intarim musculatura si asfel ajutam la sustinerea coloanei.

Tratamentul chirurgical al scoliozei

Tratamentul chirurgical este de obicei recomandat in cazul in care curbura coloanei depaseste 50 de grade (respectiv 40 de grade pentru adolescentii aflati in perioada de crestere). Scopul operatiei este de a indrepta coloana, cit de mult si sigur posibil, si de a mentine corectia. Acest obiectiv este indeplinit prin fuzionarea vertebrelor de-a lungul coloanei si sprijinirea acestora cu o instrumentatie adecvata (tije, cirlige, racorduri).

Am incercat sa adun aici cateva informatii de baza in speranta ca vom sta cu totii drepti si vom fi atenti la pozitia noastra de acum incolo:)! 

                                                                                                                         surse:www.scolioza.ro, www.sfatulmedicului.ro

                                                                                                                                                              

PARINTI SI COPII

 Aproape 350.000 de copii din Romania au unul sau ambii parinti plecati la munca in strainatate. Cifra este estimativa, cu siguranta ca avem mult mai multi copiii "orfani. Iata  o problema pe care dragii nostri politicieni o ignora in totalitate si o cifra suficient de ingrijoratoare, incat sa nu tragem un semnal de alarma. Nu exista legi pentru micutii nostri si nici ajutor pentru parintii tot mai neputinciosi. 

Parintele ar trebui sa fie cel care ne spune " o zi buna la scoala","nu uita sa manaci la pranz", "ai grija de cheie",s.a.m.d. El este cel care ar trebui sa aiba grija ca micutul sa aiba temele facute si sa il indrume in pasii catre viata. 

Din pacate asta se intampla tot mai rar, vremurile au devenit  tot mai grele,banii tot mai putini si alimentele tot mai scumpe.  Multi dintre cei dragi noua , din cauza acestor neajunsuri decid sa  EMIGREZE.

 In urma acestei decizii copilul ramane la o vecina,un unchi sau intr-un caz mai fericit ,o bunica. Si copilul uita de copilarie si incepe sa-si puna intrebari, sa sufere, sa se intrebe de ce dupa el la scoala nu vin parintii. De partea cealalta parintele sufera la fel de mult, dar stie ca nu are o alta posibilitate si atunci suplineste lipsa lui cu bani. Si iata cum ,generatiile urmatoare nu mai apeciaza nimic si invata sa iubeasca in functie de banul primit.

NU,nu ma intelegeti gresit, nu-i condamn pe parinti, cel putin nu pentru ca pleaca, sunt convinsa ca o fac pentru binele copiilor lor. Insa ai condamn pe aceia care cred ca  bani pot cumpara copilaria. Chiar daca esti plecat, invata sa-ti tii copilul aproape si sa-l inveti cateva valori  pe care sa le aplice  in anevoiosul drum al vietii. Traim in secolul vitezei si al tehnologiei, daca esti acolo nu inseamna ca nu-i poti vorbi copilului tau sau ca nu-l poti educa. Totul tine de tine , drag parinte ! Asadar in luna/saptamana in care vii acasa, stai langa copilul tau, incearca sa -i fii alaturi si sa te apropii de el. Intelege-l cand trece prin problemele puberattii, ale gastii si fumurile adolescentine. Arata-i adevaratele valori in fata carora trebuie sa stea drept, caci el nu are cum sa le descopere decat prin tine. Fa-ti timp si spunei ca blugii rupti vor trece, ca  prietenii vin si pleaca, ca oamenii pot fi perfizi, ca moda se schimba in functie de anotimp dar caracterul ramane. 
O parte din cei care veti citi aici, poate ma veti condamna.In definitiv cine sunt eu sa dau sfaturi unor oameni mari. Dar va contrazic si va spun ca sunt unul dintre copii a caror parinti sunt peste hotare, dar care au stiu sa ma iubeasca si sa ma invete sa trec prin viata. Unul dintre copii care nu a simtit lipsa parintilor, desi nu aveam la indemana  o tehnologie atat de avansata ac astazi.

Fa-ti timp sa fii prietenul copilului tau!

CA DE INCEPUT....

Pasesc cu pasi mici si timizi catre un nou proiect. Incerc sa tin pasul cu noile tendinte si ca un jurnalist adevarat ce vreau sa fiu, incerc sa ma ocup de o noua sectiune: scrisul! Nu  va astepti ca acest blog sa fie un jurnal, dar e posibil ca in ceea ce scriu sa se reflecte, uneori si starea mea! Nu pot decat sa-mi urez succes!