Cuvintele......

Antepost: căutând, o poză, după ce am scris acest post, am dat peste acest blog şi această poezie. Şi nu m-am putut abţine să nu transmit mai departe.

Conform DEX, cuvantul este "vorbă, una sau maĭ multe silabe care sunt  supuse unuĭ accent şi exprimă o idee''. 

Însă ce reprezintă cuvântul pentru sufletul tău? Ce impact are acesta asupra creierul tău? Cum reacţionezi în funcţie de cuvintele ce iţi sunt adresate?

Cuvintele pot spune multe despre noi, despre starea noastră de spirit ,despre reacţia noastră...cuvintele au putere.De multe ori cuvintele au o putere mai mare decât faptele. Pentru că un cuvânt poate dărâma zidurile dintre oameni sau din contră le poate fortifica şi mai mult. Cuvintele pot deschide răni adănci, în sufletul unui om. Acestea odată spuse nu mai pot fi retractate. Şi rămâi cu ele şi te macină aşa cum o moară macină grâul. Şi le aduni...zile,luni ,ani...până când nu mai au loc. Atunci apare cel mai greu moment....pentru ca atunci caută să plece din tine, spre orice şi oricine nemaiţinând cont de nimic. Astfel ajungem să le spunem oamenilor dragi cuvinte urâte, pe care nu le mai putem lua înapoi şi care vor rămâne încrustate, ca pe o piatră scrijelită, în noi. Astfel la rândul nostru vom reacţiona şi totul ajunge să se repetă...Aşa cum un copil vorbeşte în funcţie de cum se vorbeşte în casă. Aşa cum adolescenţi adoptă spiritul "turmei" conversând în moduri diferite.

Poate ar fi mult mai bine să gandim mai mult, să ne facem timp, să cautăm în noi lucrurile frumoase...chiar dacă lumea în care trăim, nu este una minunată. Nu, nu mă plâng...nu am de ce! Însă uitându-mă tot mai des în jurul meu văd oameni tot mai trişti! Oameni care iau masa împreună, îmbrăcaţi în hainele lor de fiţe, coborând din maşini scumpe şi care odată ajunşi la masă tac. Nu există conversaţie, nu exită schimb de replici...fiecare fiind în lumea lui, schiţând din când în când câte un zâmbet. Cuvintele nu mai au importaţă, le aruncăm din gurile noastre ca "să fie". 

ŞI NU ESTE NORMAL! ŞI NU ESTE BINE! MAI PRESUS DE TOATE, NU ESTE SĂNĂTOS!!

Vă provoc să vă opriţi o clipă din iureşul nebun al vieţii şi să  le spuneţi celor dragi un cuvînt bun. Nu ştiţi când şi cum acel om, ar putea pleca de lângă voi.Şi poate că un cuvânt bun, spus la nevoie, schimbă vieţi!

Pe de altă parte s-ar putea să aveţi plăcuta surpriză de a descopri o altă faţă a oamenilor...mai blandă, înţelegătoare....de la un cuvânt se leagă prietenii pe viaţă!

Aşadar stă în puterea noastră, noi alegem cum vorbim, ce vorbim! Noi putem să ne conducem vieţile, noi putem lega prietenii. Şi totul ţine până la urmă de un simplu "bună"!!!

Când citeşti o carte....

 (sursa foto)

Vi s-a întâmplat vreodată să vă placă atât de mult o carte încât să nu mai vreţi să o lăsaţi din mână? Dar să îţi doreşti să o citeşti o dată şi încă o dată si să revii la pasaje din ea . Să simţi că prin ea inveţi şi din ea găseşti resurse?

Dacă nu, vă recomand să încercaţi o carte relativ cunoscută. Apărută în SUA în 2006, tradusă în peste 30 de limbi şi vândută în 10 milioane de exemplare. " Eat, pray, love".....am citit-o de curând. Văzusem filmul şi mi s-a părut mediocru spre prost. Însă ceva mă îndemna să citesc şi cartea. Şi am luat-o, am citit-o...am răsfoit-o....am subliniat pasaje(desi eu nu fac asta)...într-un cuvânt m-am îndrăgostit de ea:).

După cum spuneam filmul...a luat doar subiectul şi a tranformat toata frumuseţea cărţii într-un subiect prost. Însă filmul e film...scenaristul a înţeles  greşit ceea ce a vrut să transmită cartea.

Elizabeth Gilbert (autoarea) o face însa de o mie de ori mai frumos, cu pasiune şi transmite prin fiecare cuvânt viaţă, stare emotională, dorinţă...

Am învăţat că "A MÂNCA"  nu e o crima...şi în Italia (sigur stiţi că pastele sunt delicoase, pizza e cea mai bună, iar îngheţata e demenţială) . Liz ne dă o lecţie despre arta de a mânca...despre ce înseamnă să fii liberă fără celebrele diete( femeile înteleg perfect la ce mă refer). Ajunge apoi în India, unde învaţă să se roage, însă nu se se roage la cineva, ci pentru ea. Iar mai apoi în Indonezia găseşte liniştea unei iubiri...

Probabil o sa ziceţi "Păi bine, asa şi eu aş trăi fericit. Mă plimb peste tot şi nu o să ma mai plâng de nimic". Însă nu este aşa....cartea asta nu este despre o călătorie în jurul lumii. Este vorba despre o călătorie în jurul lumii tale. Despre eul tău, despre viaţă...După ce o vei citi va fi  necesar să te opreşti un minut. Opreşte-te!Nu mai alerga, stai în fiecare zi de vorbă cu tine...roagă-te pentru tine...zâmbeşte chiar dacă e greu...citeşte...încercă sa fii mai bun...Trăim într-un secol al vitezei, în care nu mai avem timp de socializare faţă în faţă, în care timpul aleragă şi avem impresia că îl pierdem. De fapt nu pierdem timpul, pierdem anii în care uităm să trăim, uităm ce valori avem, uităm de noi pentru a da viaţă locurilor/lucrurilor materiale. Şi suntem mereu trişti, de parcă un zâmbet costă ceva.

Pe mine cartea asta m-a  invatat de unde să incep....pentru voi poate fi doar o oază de relaxare, însă după ce o veţi citi sigur nu veţi mai fi acelaşi om.

Vă îndemn la lectură şi să reveniţi aici cu impresiile voastre.