Marea...mon amour..

Primul meu contact cu tine a fost la 1 an. Te-am văzut, mi-ai plăcut, vorba cântecului şi am ramas prietene. Aş putea spune că m-am îndrăgostit de tine ,mi-ai intrat în inimă şi acolo ai rămas, de peste 24 de ani. Au trecut peste mine ierni, veri, clipe frumoase, tristeţi, am pierdut oameni dragi, am cunoscut alţi oameni...doar tu ai rămas aceeaşi.
Tu, marea mea, pentru ca eşti a mea. Eşti bucăţica pe care nu o împart!
Vreau din nou la tine, vreau să te simt, vreau să-mi strici buclele, vreau să-ţi simt sarea care îmi strange pielea:). Vreau să aud din nou radioul care mă anunţă că sunt la mare, vreau să am o cafea în mână, o ţigară în alta şi să urmăresc răsăritul. Să ma bucur de fiecare rază ce iese din mare, ca mai apoi să apună. Vreau să fiu stresată că trebuie sa am grija să nu îmi ard pielea de pe nas:)) vreau să ma bronzez, să mănânc porumb fiert, să petrec serile în nisip cântând şi dansând.
Vreau din nou la tine şi sper să ajung în curând. Pănă atunci ,tânjesc după tine...