Vi s-a întâmplat vreodată să vă placă atât de mult o carte încât să nu mai vreţi să o lăsaţi din mână? Dar să îţi doreşti să o citeşti o dată şi încă o dată si să revii la pasaje din ea . Să simţi că prin ea inveţi şi din ea găseşti resurse?
Dacă nu, vă recomand să încercaţi o carte relativ cunoscută. Apărută în SUA în 2006, tradusă în peste 30 de limbi şi vândută în 10 milioane de exemplare. " Eat, pray, love".....am citit-o de curând. Văzusem filmul şi mi s-a părut mediocru spre prost. Însă ceva mă îndemna să citesc şi cartea. Şi am luat-o, am citit-o...am răsfoit-o....am subliniat pasaje(desi eu nu fac asta)...într-un cuvânt m-am îndrăgostit de ea:).
După cum spuneam filmul...a luat doar subiectul şi a tranformat toata frumuseţea cărţii într-un subiect prost. Însă filmul e film...scenaristul a înţeles greşit ceea ce a vrut să transmită cartea.
Elizabeth Gilbert (autoarea) o face însa de o mie de ori mai frumos, cu pasiune şi transmite prin fiecare cuvânt viaţă, stare emotională, dorinţă...
Am învăţat că "A MÂNCA" nu e o crima...şi în Italia (sigur stiţi că pastele sunt delicoase, pizza e cea mai bună, iar îngheţata e demenţială) . Liz ne dă o lecţie despre arta de a mânca...despre ce înseamnă să fii liberă fără celebrele diete( femeile înteleg perfect la ce mă refer). Ajunge apoi în India, unde învaţă să se roage, însă nu se se roage la cineva, ci pentru ea. Iar mai apoi în Indonezia găseşte liniştea unei iubiri...
Probabil o sa ziceţi "Păi bine, asa şi eu aş trăi fericit. Mă plimb peste tot şi nu o să ma mai plâng de nimic". Însă nu este aşa....cartea asta nu este despre o călătorie în jurul lumii. Este vorba despre o călătorie în jurul lumii tale. Despre eul tău, despre viaţă...După ce o vei citi va fi necesar să te opreşti un minut. Opreşte-te!Nu mai alerga, stai în fiecare zi de vorbă cu tine...roagă-te pentru tine...zâmbeşte chiar dacă e greu...citeşte...încercă sa fii mai bun...Trăim într-un secol al vitezei, în care nu mai avem timp de socializare faţă în faţă, în care timpul aleragă şi avem impresia că îl pierdem. De fapt nu pierdem timpul, pierdem anii în care uităm să trăim, uităm ce valori avem, uităm de noi pentru a da viaţă locurilor/lucrurilor materiale. Şi suntem mereu trişti, de parcă un zâmbet costă ceva.
Pe mine cartea asta m-a invatat de unde să incep....pentru voi poate fi doar o oază de relaxare, însă după ce o veţi citi sigur nu veţi mai fi acelaşi om.
Vă îndemn la lectură şi să reveniţi aici cu impresiile voastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu