"Librairie....."

 

  Deunăzi am intrat într-o librărie. LIBRĂRIE...ha ha...cred că termenul în sine este "expirat". Cel putin pentru societatea din ziua de astăzi. Pentru copiii generaţiei ''iphone"! Suntem tot mai împânziţi de telefoane deştepte si minţi acre....fără conştiiţă si putere de reacţie. Dar să revenim la librării....la librăriile vechi cu rafturi pe care şedeau cuminţi cărţile cu miros de tiparniţă. Cănd intrai în librărie mirosul greu al cernelei, te purta către poveşti de basm. Iţi deveneau prieteni Eliade, Creangă sau Rebreanu....chiar daca nu aveai facebook:)). Îmi amintesc de perioada copilăriei mele când intram în librăria micuţă cu rafturi înghesuite pe a cărei uşă statea scris cu litere roşii de-o şchiopă "BIROTEX". Acolo alergam când aveam nevoie de vre-o carte pe care bibliotecara şcolii nu o mai deţinea. Şi de acolo am deprins un obicei...cel putin haios...dar constructiv pentru mine. 

  Totul a început prin clasa a XI a, când la ora de Limba si literatura română, profesorul ne-a ţinut o oră pentru viaţă. De data aceea nu mai preda limba română, de parcă prevăzuse viitorul cărţilor, preda arta de a citi. Parcă îl revăd, cu mâinile la spate, cu costumul gri, cu mimică serioasă...era un profesor extraordinar, care impunea respect prin simpla lui prezenţă. Şi avea o voce fermă şi caldă care te pătrundea până în suflet."Măi copii, pune-ţi mâna şi citiţi. Acum că aveţi atât de mult timp. Întraţi într-o librărie, luaţi o carte, mirosiţi cerneala, simţiţi povestea. Răsfoiţi-o, citiţi un pasaj...s-ar putea să vă placă sau nu, nu e nevoie neapărat să o cumpăraţi. Dar vă garantez că sigur plecaţi schimbaţi de acolo. O să vină vremea când nu o să mai aveţi acest timp la dispoziţie şi o să tânjiţi după el". Că mare dreptate avea...

   Astăzi după ani, când am timp sau trec pe lângă o librărie, când sunt prea încărcată de ale vieţii, îmi rup 5 minute pentru a uita de mine în universul cărţilor. Sentimentul nu mai este ca cel de altă dată, însă este înlocuit cu unul de bunăstare. Azi cărţile nu mai miros a cerneală de tiparniţă, iar conceptul de librărie s-a modernizat. Acum rafturile sunt suficient de încăpătoare ...ai până şi un spaţiu special amenajat pentru a citi sau a savura un ceai. Ba chiar ai si un mic "bazar de lucruri inutile"(cum ai spun eu):P, unde găseşti diverse obiecte care n-au nico legătură cu libraria. Şi de fiecare dată când intru acolo, răsfoiesc o carte la întamplare. O deschid la o anumită pagină la întâmplare, citesc, dacă îmi place o şi cumpăr...Aproape întotdeauna plec de acolo cu o învăţătură şi un zâmbet pe buze...

    Şi după cum spuneam la început deunăzi am intrat din nou. Mi-a picat în mână Paulo Coelho - Manuscrisul găsit la Accra. Şi iată, peste ce am dat:  „Să iubeşti. Eu vorbesc aici nu numai de iubire pentru o altă persoană. Iubirea înseamnă a fi disponibil pentru miracole, pentru victorii și înfrângeri, pentru tot ceea ce se întâmplă în fiecare zi în care trăim pe acest Pământ" Am zâmbit şi m-am bucurat de cele citite. M-am bucurat de rândurile cărţii, de liniştea din interior, de oamenii cu bun simţ care intrau şi vorbeau şoptit...parcă să nu dărâme un templu. Însă m-a întristat să observ că cei ce mă înconjurau aveau cu mult peste anii mei. Tinerii de azi nu mai au timp/nu mai cred în bucuria unei cărţi răsfoite pagină cu pagină. Tehnoligia le-a "furat" plăcerea asta şi din păcate nu o vor simţi niciodată. 

Din păcate, librăriile vor fi tot mai goale, iar oamenii tot mai....proşti. Să-mi fie scuză  de vă jignesc...însă statisticile o dovedesc!!

-sursa foto -