14 ani.....

A trecut atât de mult timp,pentru noi. Peste tine? Au trecut anii, pentru ca la fiecare an adăugat s-a simţit mai mult lipsa ta.
Câteodată stau şi mă gândesc cum ar fi fost viaţa noastră cu tine? Dacă se schimba ceva sau dacă rămâneai acelaşi? Impasiv şi rece? Mă întreb dacă te-aş fi iubit mai mult? Oare mă înţelegeai  atunci când sufeream ,atunci când aveam nevoie de un sfat de-al tău?
Eram un copil atunci când ai plecat dintre noi. Nu înţelegeam cum de s-a întâmplat, probabil că nici nu aveam cum la vremea aceea. Dar anii au trecut şi lipsa ta a început să se facă simţită. Am avut zile în care am plâns şi te-am urât pentru că ne-ai lăsat. Am avut zile în care aş fi vrut să existi şi să fii aici.
Azi se implinesc 14 ani de cand ai plecat. 14 ani în care am plâns, am râs, am suferit, am iubit, am urât, am plecat, m-am întors şi am luat-o de la capăt. M-am maturizat. Aş fi vrut să fii parte din acesti 14 ani, să pot să te aud, să mă cerţi sau să mă ţii în braţe.
Nu a fost să fie. Dar sper că de acolo de unde eşti să te uiţi şi să fii mândru de ceea ce construiesc eu, fiica ta, în fiecare zi.!
Dumnezeu să te odihnească în pace!