Moşul, grijile şi eu

Astăzi e o seară magică. Sau ar trebui să fie. Sfântul Nicolae, patronul Greciei, Rusiei şi al multor oraşe din Apusul Europei, este unul din cei mai populari sfinţi ai creştinătăţii, datorită multelor minuni săvârşite atât în timpul vieţii, cât şi după moartea sa, fiind supranumit "Făcătorul de Minuni", păstrând şi rolul de Moş pentru copii. În noaptea ajunului Sf. Nicolae, copii cuminţi îşi pregătesc ghetuţele şi le pun cu grijă la uşă. Mâine dimineaţă când se vor trezi acestea vor fi pline de dulciuri sau, poate, de o nuieluşă.
Îmi amintesc, copil fiind, cu câtă emoţie aşteptam să vină moşul. Şi cum îmi propuneam eu, de fiecare dată să-l prind la uşă. Bineînţeles niciodată nu se întâmpla asta şi uitam repede de supărare, cand vedeam ghetuţele pline de daruri şi dulciuri.
Dar ce vremuri erau atunci...cum ne bucuram de o portocală sau de o maşinută. Viaţa în sine era mai simplă, mai frumoasă. Nu cunoşteam pe atunci ce e egoismul şi răutatea.

Dar magia ţine puţin, anii trec repede,copilul devine asult şi cunoaşte lumea reală. Lumea în care moşul nu mai poate face minuni, nu mai vine. Aş vrea câteodată, să fiu eu moşul meu, să pot manevra după bunu-mi plac unele lucruri. Aşa când mi-aş dori să-i scot pe unii oameni din viata mea, să fie mai simplu. Să nu mai fie atât de greu, să-i zici sufletului "uită-l". Şi sufletul să procedeze exact aşa cum vrei tu. Să uite şi să nu te mai chinuie, să plece din tine ca şi cum nici nu a fost.
Mă gandesc ca poate nu sunt eu suficient de egoistă...ar trebui sa se infinteze o şcoală în care disciplina principală să fie "invaţă să fii egoist. tehnici:)))"    Ar fi mai simplu, probabil...sau nu! Macar ar fi o optiune.

Dar trecand de toate astea, azi mi-e greu din cauza unui om drag. Mult prea drag, care ştiu că suferă. Un telefon primit la prima oră, mi-a dat lumea peste cap şi mi-a umplut sufletul de griji. Aş vrea să pot uneori să zbor, să alerg ca şi vantul şi să fiu lăngă oamenii care cu adevărat contează. Of...
De ce uneori, ceea ce ne dorim nu putem face? De ce nu pot sa fiu lângă tine, asa cum erai tu când temeri negre veneau către cerul meu? De ce nu pot să am grija de tine, eu acum, cand tu eşti bolnavă. Aş vrea să-ţi iau durerile şi supărările eu. Să le inchid cât mai departe de tine. Dacă aş putea..câte nu aş face. Dar nu pot ,sunt prea departe.
Sper să fie bine.....pot să mă rog să te faci bine.Bunica!!!